Cand se transforma emotiile in boala?

Ce este somatizarea

Cu totii am avut situatii in viata cand ne-am stresat prea tare si la un moment dat a inceput sa ne doara burta sau capul de la atata stres. Unor persoane, cand se streseaza foarte tare, li se irita pielea sau au chiar dureri musculare. Asta se intampla datorita emotiilor pe care noi le numim generic “stres”. Un stres ce se descarca in organe, la nivel celular, il numim somatizare.

Deci somatizarea inseamna sa simtim emotiile in corp cu disconfort sau durere, fara sa fie neaparat o boala.

Insa nu de fiecare data cand avem o emotie o somatizam!

Putem simti emotiile pe o anumita scara de intensitate, pot fi emotii mai usoare, emotii mai puternice sau chiar socuri emotionale.

Emotiile ce nu au intensitate, se pot ventila usor, le putem gestiona.

Diferentele de intensitate emotionala le putem simti doar in interiorul nostru. Ceilalti oameni pot avea o idee despre ce inseamna un eveniment pentru tine, dar nimeni nu poate sti cu adevarat ce este in profunzimea sufletului tau.

De aceea vindecarea iti apartine, pentru ca este responsabilitatea ta sa eliberezi emotiile captive, chiar daca o faci singur sau cu ajutor psihologic ori terapeutic specializat.

Sa luam spre exemplu un eveniment simplu: cand treci strada. Daca ai avut un accident de masina in viata ta, vei trece strada uitandu-te de 2-3 ori in stanga si-n dreapta, cu multa precautie, poate chiar cu anxietate si ingrijorare. Sau ii vezi pe unii oameni ca trec pe zebra fara macar sa se uite daca vine vreo masina.

Evident emotiile sunt diferite in cele doua situatii, dar si gandurile care ne genereaza actiunile sunt diferite. Adica avem programe diferite care ne conduc actiunile, nu intamplator ne purtam intr-un anumit fel, lucru care se observa in alegerile pe care le facem in viata.

Gandurile, emotiile si actiunile noastre vin ca urmare a unor experiente de viata!

Automatismele psihologice devin programe bio-logice

Pentru a mentine stabilitatea psihica si fizica, pentru a avea coerenta in viata si a putea supravietui, gandurile se automatizeaza. Reactia la evenimente in general este automatizata, adica se face prin mecanisme psihice inconstiente, reactiile nu sunt din zona constienta.

Sa ne gandim la ceva simplu: cand esti mic inveti experiential ca daca bagi mana in foc te arzi si ustura. De atunci eviti sa mai bagi mana in foc. S-a creat automatismul!

La fel se intampla si in cazul evenimentelor psihice. Daca ai spre exemplu un unchi sau un bunic care te jigneste constant, iti vorbeste urat sau poate chiar te loveste uneori, automat il eviti.

Si atunci ne punem intrebarea: daca ai o astfel de situatie de viata, cand incepi sa o somatizezi? In ce organ se descarca emotiile dureroase, unde in corp regasim un blocaj emotional?

Aici intervine bio-logica sau gandirea biologica.

Pentru a sti unde se depoziteaza emotiile in corp, e nevoie sa observam utilitatea organului afectat.

Sa zicem ca bunicul cu pricina iti arunca niste vorbe urate in fata, iti zice ca esti proasta, ca nu esti descurcareata si capabila ca mama ta, iar cand e beat vine si te pupa pe obraz cu iz de alcool.

Programele bio-logice se pot observa prin intermediul conflictelor emotionale

Ce simti? O combinatie de emotii si sentimente, pentru ca daca ar fi o singura emotie, ar fi mult prea simplu.

Tocmai aceasta combinatie de emotii se numeste conflict emotional

Ce conflict emotional ai daca bunicul se poarta asa cu tine? Te simti groaznic, fara valoare, comparata mereu cu mama ta, fata de care pierzi tot timpul in ochii bunicului.

Oare cand te simti devalorizat fata de cineva, te poti simti iubit de acea persoana? Majoritatea persoanelor raspund Nu la aceasta intrebare.

Ca si parintele care vorbeste cu un copil din cei 5-6 pe care ii are si in loc sa ii spuna ca il iubeste pe el asa cum este, ii spune ca el ii iubeste pe toti copiii lui, il pune la plural, copilul simtindu-se doar unul din multime, fara a se simti vazut sau iubit de parinte.

Daca parintii te lasa la bunicul in vacanta de vara, cum te simti cand trebuie sa mergi la el? Cat de drag ti-e sa mergi acolo? Mama zice: „lasa-l draga, nu-l baga in seama, ca asa e el!” Dar in interiorul tau este ca si cum ai merge sa vizionezi un film horror cu tine, pentru ca stii ce te asteapta deja.

Bunicul e un om muncitor, ziua face tot ce se poate in jurul casei, dar seara, are si el tabieturile lui, ii place sa bea cate un pahar de tarie dupa masa. Atunci parca il apuca si mai tare toate cele. Cum casa lui are doar 2 camere, iar una dintre ele este si bucatarie, nu ai unde sa fugi, nici nu ai unde sa te ascunzi. Numeri zilele pana pleci acasa.

Insa nu scapi, te jigneste, isi aminteste cat de nepriceputa ai fost azi cand l-ai ajutat, ca mai bine facea singur (de parca te-ai fi oferit voluntara), iar dupa teorii de o ora isi da seama ca a intrecut masura si ar vrea sa isi ceara scuze, dar o face in felul lui: te pupa pe obraz. El nu e constient ca buzele lui sunt umede cu saliva si alcool.

Ce simti in acel moment? Scarba, dezgust, repulsie, furie.

Toate astea sunt ca un atac asupra fetei tale. Te intorci si te stergi pe obraz, dar oricat te-ai sterge, sarutul lui dezgustator parca e tot acolo, parca ti-a intrat in piele, e ca un atac asupra ta, asupra obrajilor tai.

Pe moment nu patesti nimic fizic, nu somatizezi, desi emotiile tale sunt puternice. Cel mult esti rosie in obraji de furie, te irita si el si mama ta ca iarasi te-a adus aici. Te pui la culcare cu toate starile acestea. Esti in plin conflict emotional. Numai pace si liniste nu este in sufletul tau!

Timpul trece si mergi acasa. Odata ajunsa acasa, rasufli usurata ca ai scapat, de parca ai fi fost intr-un lagar de maltratare si apoi adormi. Dimineata cand te trezesti, observi ca obrajii tai sunt rosii si ti-a aparut ca o ciuperca mare cu bube pe ea in obraji, mai ales pe partea dreapta. Dar ea nu trece, ci se face tot mai evidenta. Dupa cateva zile, mama te duce la medic.

Diagnosticul este dermatita acneiforma. Ti se prescriu 2 tipuri de unguente, ti se tine teorie despre igiena de dimineata, despre igiena de seara, dar nu te intreaba nimeni ce ai suferit inainte de a aparea problema, inainte de diagnostic.

Este corect sa ii spunem somatizare? Da, dar e mai mult decat atat.

De regula ne referim la somatizare cand se intampla ceva aproape imediat.

Te cearta seful la lucru ca nu iti faci treaba bine, cand ajungi acasa te doare capul. Te stresezi foarte tare ca ai de dat un examen important, poate te apuca diareea. Refuzi categoric o situatie sau o persoana, te revolti contra ei, ai vrea sa o scoti din tine simbolic, dar nu poti spune nimic, nu poti face nimic contra ei, pentru ca esti tu o persoana prea draguta si amabiluta, si apoi iti vine sa vomiti.

Descifreaza mesajul bolii

Daca ai verbaliza, daca ai spune ce simti legat de situatia care te deranjeaza, nu ar trebui sa somatizezi, pentru ca energia acelui conflict, acelor emotii, tensiunea acelor ganduri s-ar directiona în afara si nu in interiorul tau.

Daca tii toata tensiunea conflictuala in interiorul tau si nu iti exprimi nemultumirea, se acumuleaza si face implozie la un moment dat, atingand un anumit organ, o zona specifica din corp.

Aici intervine gandirea bio-logica, de aceea o putem numi Psihobiologie: pentru ca felul in care se descarca un conflict in corp este bazat pe principii logice ce tin cont de functionalitatea zonei de descarcare a conflictului.

Iar faptul ca acel conflict revine, desi il credeai inchis, este o programare psihobiologica.

Conflictul emotional nu se descarca intamplator, la voia sortii in corp, ci are un sens bio-logic. Exista o corelatie intre psihic, creier si organ.

Creierul este foarte bine impartit pe functii specifice. Fiecarei zone a creierului ii corespunde unui organ. Cand se intampla un eveniment, in functie de perceptia ta asupra evenimentului respectiv, de cum il integrezi in psihicul tau, este preluat de o anumita parte a creierului in corespondenta cu organul care raspunde la acel tip de drama sau de suferinta.

Este firesc ca, daca trantesti in permanenta emotii negative in corp, la un moment dat corpul sa iti arate asta printr-o boala.

Boala este ca un mesaj pe care il primesti din partea corpului ca e timpul sa nu mai suferi pentru ce s-a intamplat in trecut ori sa iei actiune pentru ceva ce trebuie sa schimbi in prezentul tau. Nu e o pedeapsa, ci o revelare a ceea ce ai trait.

Vorbeam de conflictul cu bunicul care iti provoaca repulsie si dezgust. E ca o forma de separare fata de el cand te pupa, cand te jigneste, cand te umileste. Parca ai vrea sa ai un scut acolo, sa nu te mai atinga. Ce organ a preluat conflictul emotional? Pielea in cazul acesta.

De ce pielea pe obraji si nu pielea de pe mana sau din talpa? Pentru ca atacul a fost resimtit pe obraji. De ce mai tare pe dreapta si nu pe stanga? Pentru ca la masa bunicul era mereu in dreapta ta. Ca si cum acea zona de obraz drept era mai expusa vorbelor urate, atacurilor, insultelor decat partea stanga. Are o bio-logica!

Toate bolile pe care le avem se intampla pentru ca nu facem legatura intre drama pe care am trait-o si boala pe care o avem. Uneori e greu sa ne amintim pentru ca a fost foarte puternica suferinta din spatele bolii.

Cand ni se intampla ceva extrem de traumatizant, creierul nostru are capacitatea de autoprotectie psihologica, toata amintirea aceea se descarca in subconstient, fiind ca si amortit fata de acea suferinta.

De exemplu daca ai fost victima unui viol ori martorul unei crime, evenimente de un impact psihologic deosebit de marcant.

Dar daca este vorba de ceva dureros, lucruri de care auzim frecvent in viata de zi cu zi? De exemplu, afli ca sotia te inseala sau ai un partener care la prima cearta te bate sau te insulta brusc?

E un soc emotional brutal, iar daca nu esti obisnuit sa iti gestionezi emotiile intr-un mod sanatos, ce faci cu toata durerea ta? O descarci in subconstient!

Odata descarcate in subconstient, mai sunt acele emotii in zona constienta a psihicului?

Gandeste-te la povestea cu bunicul. A trecut vara, cu greu ti-a trecut eczema, dermatita acneica, desi ai ramas cu ceva pete si poate cu ceva gauri mici in piele, dar ai supravietuit; nici macar nu mai vrei sa te gandesti la ce a fost. Incepe scoala si colegii povestesc despre aventurile de vara de la bunici, unii chiar au povesti amuzante si fericite despre vacanta lor la tara.

Dar tu cand te gandesti la bunicul tau te trec fiorii, iti revine o usoara senzatie de dezgust, dar nu vrei sa vorbesti despre asta, pentru ca in mintea ta nu ti-e clar daca bunicul avea dreptate cand spunea cat esti de nepriceputa la strans fanul, ca nu stii sa macini cereale pentru animale si devalorizarea ca nu ai atata forta sa cari 2 galeti de apa deodata, pentru ca nu ai muschii dezvoltati.

Stiloul e mult mai usor decat o galeata de apa. Dar bunicul tau nu stie asta, asa ca se enerva ca ai pierdut timpul facand mai multe drumuri la fantana. Drept urmare, ti-ai cam facut parerea despre tine ca esti o persoana incapabila, ca nu prea stii sa faci nimic, poate bunicul chiar avea dreptate sa iti spuna atatea lucruri.

Noi, oamenii, ne devalorizam din tot felul de lucruri, unele chiar inutile. Dar o facem constant, ne criticam, ne judecam si ne autodevalorizam singuri.

Mama nu te baga in seama, nu te asculta, cand vrei sa ii spui ceva de tatal ei. Adevarul e ca si ea este satula de el si de aia nu mai vrea sa auda nimic din ce face. Se simte fortata sa te lase acolo in vacanta, pentru ca nu are ce sa faca cu tine acasa. Iti e rusine sa le spui colegilor ce s-a intamplat.

Normal, pentru ca daca mama si tata nu te asculta si nu cred in tine, daca nu au incredere in ce spui, de unde sa ai stima de sine? Cum sa iti fie dezvoltata increderea in tine insati? De unde curaj sa spui ce crezi si ce simti? Acestea se dobandesc din interactiunea cu parintii.

Stima de sine este darul parintilor pentru copiii lor.

Asadar, daca nu ai stima de sine dezvoltata, ajungi sa spui si tu ca mama ta: „lasa-l, ca asa e el.” Ajungi sa tolerezi comportamente si gesturi pe care nu le-ai accepta daca ai avea stima de sine dezvoltata. Chiar daca faci pe indiferenta, conflictul emotional nu e incheiat, pe interior a ramas un blocaj emotional, nu e stins conflictul.

Vara urmatoare patesti acelasi lucru si tot asa pana ajungi la liceu, cand poti sa ramai singura acasa. Te bucuri si tu ca poti explora imprejurimile zonei tale de locuit, fara sa fie un adult pe capul tau. Bunicul a decedat anul acela si mama a adus cateva lucruri de la tara, dupa vanzarea casei. Dar surpriza: vara aceea, in perioada in care anii trecuti erai la bunicul, apare o dermatita de toata frumusetea!

Mergi la doctor din nou si de data aceasta este dermatita alergica. Iti faci testele de alergie si rezulta ca esti alergica la pene si praf. De ce?

Pentru ca bunicul locuia singur de cand a ramas vaduv, de-abia razbea cu campul si animalele, nu mai avea timp sa faca curat in casa, nici nu era o prioritate pentru el. Plapuma si pernele le avea de la nunta, primite zestre de la parinti, dar cel putin de cand a murit bunica, nu au mai fost spalate. Noroc ca era vara si puteai tine geamurile deschise.

Asadar, in casa bunicului era mereu o ambianta de praf si mizerie. Noaptea cand dormeai in asternuturile de pene de gasca, iti doreai sa zbori acasa la mama ta. Iar acum acele asternuturi sunt in patul tau de acasa. Ca si cum perna si plapuma de la bunicul iti amintesc subconstient de trairile tale de acolo.

Corpul tau a tinut minte, pentru ca acolo se stocheaza memoriile celulare, in zona din corp unde s-a descarcat conflictul.

In psihosomatica si psihobiologie spunem ca emotiile se transfera in subconstient, iar subconstientul este corpul.

Pentru ca in spatele unei boli gasim intotdeauna un conflict emotional, legat de acea zona a corpului.

Solutia vindecarii prin deblocare emotionala

Cum vindeci emotiile reprimate in corp? Iti doresti vindecare si sanatate?

Medicina alternativa bazata pe eliberarea conflictelor, iti ofera o solutie de vindecare emotionala prin constientizare.

Daca mergi pe calea dezvoltarii personale, vei avea sansa sa verbalizezi, sa scoti din celulele tale dramele mari din viata ta. Ca sa faci dezvoltare personala iti trebuie mult curaj sa te deschizi si sa iti observi suferintele trecutului, sa le vindeci.

Daca dezvolti o boala, o alergie, un tic sau un comportament ce se repeta mereu, e timpul sa incepi sa iti pui întrebări. Uneori oamenii nu sunt clari nici macar in mintea lor. Nu e suficient sa spui ca ai o alergie, descrie-o, spune unde este, cum arata, cum se manifesta, de cand a aparut. Daca spui „am o alergie pe fata” tot nu este suficient. Unde pe fata? Pe barbie, pe obraji, pe frunte? Pe dreapta, pe stanga?

Pentru ca in felul acesta putem pune intrebari clare si tintite: Care este drama ce ti s-a întâmplat, legata de obrazul drept?

Asa cum ai observat la piele, fiecare organ, si zona a corpului preia anumite conflicte emotionale specifice. Daca pui intrebarea potrivita, atunci creierul tau face conexiunea cu drama din spatele diagnosticului tau, iti sare din subconstient ca popcornul acea amintire cu care nu esti in pace, dandu-ti ocazia de a incepe un proces de vindecare.

Viziteaza websiteul autorului GabiBadaluta.com, pentru mai multe astfel de articole.

(67)

Cum ti s-a parut acest articol?

discutii la acest articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.